Sunt un gand disparat,fragmentat...nimeni nu stie mai bine ca mine despre capacitatea mea de a ma pierde in propriile foruri interioare.E ca o cadere in abis fara coarda.Lumina sperantei licureste din ideea ca,asa cum apare abisul din neant,tot asa poate exploda fericirea.
Sunt o fiinta invaluita de valori controversate,care mai de care.Salasluiesc in mine adevarate lumi paralele.Sunt o poveste...cea mai urata si cea mai frumoasa.
Paradoxal,sunt de o sinceritate dureroasa,insa intotdeauna am ceva de pastrat doar pentru mine...un sambure de mister doar al meu,o nebunie personala...n-ar intelege nimeni oricum.
Sufer de gand...ma poarta departe,ma ucide si ma naste in acelasi timp.Nu pot sa dorm,nu pot sa mananc,nu ma pot concentra...e o stare de nestare ce ma dezintegreaza si ma energizeaza.Ma pierd sau ma regasesc?
Ti-am sarutat pulsul intr-o noapte iar ,,dimineata m-a gasit in bratele tale''.Doi straini in lumi diferite,orizonturi diferite,care nu-si cer nimic...
Unde au disparut reperele?De fiecare data cand incep sa simt fericirea ma intristez.E ca un presentiment sumbru ca se termina repede si imi vine sa fug.Sa nu mai apuc sa vad cum se termina...Si fug...
Spre orizont,spre alte lumi ,imbratisand fantome...
Si las in urma ganduri disparate,fragmentate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu