Sunt primele randuri pe care ti le scriu,si ma simt ciudat sa-ti vorbesc asa,insa stii ca nu mi-e usor sa te induiosez cu sinceritati.
Mi-era dor de tine;cu departarea vine mereu si dorul,iar cu dorul se inghesuie si amintirile(alea putine).
Imi amintesc cand aveam 7 ani...m-ai dus la dentist si mi-ai promis ceva dulce,dar doar daca nu plang.Si nu am plans,dar nu pentru ca vroiam dulcele promis,ci sa te fac sa fii mandru de mine,si sa mai petrecem timp impreuna,sa mai vorbim.Eram mica iar tu mare,mergem langa tine pe strada si ma tineai de manuta...Imi placea teribil.Simteam ca pot face orice si daca nu ...erai tu acolo.
As fi vrut sa am siguranta de atunci in anii in care ai fost absent,dar,viata-i prostituata.M-am transformat singura in cea de azi-sunt puternica si nu astept nimic de la nimeni.Daruiesc fara sa astept ceva in schimb.Asta sunt eu.
As fi vrut sa ma inveti sa cred in mine,sa ma inveti sa iubesc,sa aleg si sa apreciez...insa tu m-ai invatat ce inseamna pedeapsa prin tacere.
Imi pare rau pentru toate tacerile alea.Tacerile alea care ne-au durut pe amandoi-,,caractere in imbibate-n orgoliu''
Acum cateva ore erai in fata mea,iti simteam teama,repulsia fata de tine insuti,ti-era frica de mine...mie imi era si mai frica...sa nu gresesc din nou...sa nu pleci din nou...Aveam un haos de intrebari,insa aveam cuvintele disperse.
Iarta-ma insa ieri nu-mi venea sa vorbesc...mi-e greu ...si nu vroiam sa ma vezi,,sensibila''.
Te iubesc...TATA...si sunt mandra de tine.Te pricepi sa ne faci sa bocim,Bestie....!!! :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu