Nu stiu cum se face dar uneori mi se pune cate o pata.Maine plec,ma duc sa respir un pic,simt nevoia sa las aici toata ura si sa ma renasc.
Si cum maine mor si ma renasc...iara...coincidenta face ca azi am avut o discutie cu un personaj care mi-a cam marcat existenta .Genul ala de om care le stie pe toate,care vrea ca oamenii sa fie buni si sa-si traiasca viata,toate cu ajutorul sau.
Nu mi s-a spus niciodata ca eu nu mi-as trai viata si ca trebuie sa ma schimb.Din contra,sunt foarte multumita de mine,de schimbarea mea din ultimii ani...si nu numai eu.
AHH!!!!Daca sunt persoane care isi doresc cu adevarat ca eu sa ma schimb,acelea sunt rudele care ma vor maritata...cu copii,cu ,,omul meu''la,,casa mea'',de parca asta ar contribui cu ceva la fericirea lor.
Ma gandeam la ceva:mama imi zicea de mica sa am grija sa nu stie altii ce e in sufletul meu.Acum tot ea ma intreaba de ce nu scriu mai multe despre ce e in sufletul meu,despre ce gasesc acolo-inside.
Eu tot scriu...de ceva timp,dar ea nu stie.
M-am apucat de scris acum cativa ani pentru o dragoste mare.MARE!Si tot insirand cuvinte si intalnind oameni pe care alfel nu i-as fi intalnit sau pe care i-as fi intalnit,dar fara ca eu sa-i vad cu sufletul,dragostea aia mare a zburat si in cuibul ei au venit alte ,,dragoste''mai mici,cu anverguri mai intinse sau mai stranse.
M-am gandit ca daca ,,dragostea vietii mele'' nu e ,,dragostea vietii mele'',atunci trebuie sa intalnesc ,,dragostea vietii mele''.
Acum vreau sa incep sa traiesc clipa.Carpe diem!Asta e mesajul pe care il primesc adesea ...mai ales ,culmea,de la ,,dumnealui'',,ca sa imi aduca aminte ca ,,acum''e mai real decat ,,atunci''sau ,,candva''.Si mai primesc mesaje in care mi se zice ca sunt curajoasa(multumesc Prof),care vin exact atunci cand uit asta.
Inca imi e greu sa inteleg de ce altii vad lucrurile altfel decat mine,ma doare cand pentru altii aplicarea unei teorii-proprii sau unilaterale-este mai importanta decat un sentiment.Principii cica.Ma.....pe ele de principii.
La 25 de ani imi doresc putine lucruri:
-rabdare sa inteleg Verdele,Lumina,umbra sufletelor,zborul gandurilor,radacinile de rautate
-sa gasesc betia din mine in prieteni
-sa gust dulce de buze ale,,verdelui''
-sa ating pieptul celui in care bate inima ce ma iubeste si o iubesc
-sa te am aici pe TINE si atat....doar eu cu tine
Vreau sa invat iubirea cu lacrimi,cu sperante,cu taine si clipe,iubirea ,,vesnica''?Mai stii?
Iubirea e doar ACUM.Sufletul e doar PREZENT.Dorinte?Nu exista.Exista doar acum ,aici,eu.Nici macar eu nu sunt in viitor,caci viitorul nu exista.Viitorul e vid,nimic,gol,pustiu.Sunt oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc,oameni care ma iubesc si pe care nu ii iubesc,si,oameni pe care ii iubesc dar care nu ma iubesc.Toate vin si se duc in acelasi loc:in inima....da..am si eu asa ceva.
Dorinte de casatorie,familie,copii???Astea le numesc impliniri trupesti.Cati isi implinesc sufletul?De ce esti in randul lumii doar dupa aceste criterii si de ce tindem sa avem aceste dorinte?
Hahahaha!!!!PENTRU CA VOR PARINTII.
Cati isi poarta cu ei sufletul si il deschid in fata locurilor,lucrurilor...si mai ales in fata oamenilor pe care soarta nu aiurea ii aduce langa ei?De ce imi pun praguri cand pot sa accept o ,,integrare'' si sa profit de libertatea oferita?
RASPUNS:pentru ca vreau sa obosesc,pentru ca ...iubesc...stiu ca e o iubire care nu traieste decat in incapatanarea de a nu trada un vis.O gramada de ani cu absolutizari,idealisme si autoiluzionari.Am iubit si iubesc in gol si plin.ATAT.
Vreau sa cred ca exista in fiecare rasarit un capat de la care sa pot pleca.
Si refuz sa ingenunchez,uite asa ....de-al naibii.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu