I NEED

 Mda...am avut o zi proasta,ploaia fermecatoare de ieri-azi e desgustatoare,mi-e somn,nu am chef de nimic,tocmai am terminat o prostie de carte de citit.Mi-ar placea sa dorm putin,sa stau in pat si sa ma uit afara pe fereastra,la atmosfera mohorata si sa stiu ca...i'm home,protejata de frig si ploaie.

      Am atatea planuri,vreau sa fac atatea lucruri,si asta de cateva luni bune,dar nu reusesc.Sunt,pentru altii,lucruri banale,cum ar fi:sa merg la cumparaturi si sa am timp,sa recitesc niste carti,sa incep in sfarsit proiectul pe care doresc sa-l realizez,sa ma intalnesc cu toti prietenii pe care nu i-am vazut demult...sa renunt la temeri...sa ...
      Ei bine,acum vine problema:imi doresc foarte mult sa fac toate astea,dar sunt paralizata....da,pur si simplu nu pot sa ma misc din loc.Stau in fata calculatorului sau pierd vremea in orice alt fel.De ce?,ma intreb eu acum...cred ca am si un raspuns.Nu am liniste interioara,sunt un tumult continuu,sunt cand fericita(dar la nivel superficial),cand deprimata sau trista,cand ganditoare si dezamagita,cand plina de energie...
     Deja mi se pare ca totul devine prea complicat,ca eu devin de neinteles pana si pentru mine,deja simt ca nu mai am nici chef si nici putere sa stau sa lupt cu mine in fiecare zi.M-am cam plictisit de aceleasi placi vechi si uzate,de aceleasi capricii si de nehotararea care ma insoteste zilnic.M-am saturat sa tot astept ceva,ceva ce nici nu pot sa definesc...da,astept si nu stiu ce.In conditiile in care totul tine de mine,schimbarea de care am nevoie tine de mine,eu stau si astept...pentru ca nu pot sa ma misc.
     Cred ca am nevoie sa ma linistesc in interior,sa imi gasesc un loc al meu in care sa fiu in siguranta...insa nu reusesc orice as face.Azi mi-a zis o colega ca am un comportament de adolescenta de 16 ani,si poate are dreptate.Pe de o parte stiu ca m-am maturizat drastic,pe de alta parte am acelasi comportament si trec prin aceleasi stari si dubii ca o pustoaica.
     Problema e ca atunci nu gandeam ca acum...si comportamentul de atunci nu se mai potriveste deloc cu ceea ce sunt acum...de asta si tumultul si nehotararea,si lipsa de constanta...si toate celelalte lucruri care ma scot din minti pana si pe mine.
     Acum cativa ani si ceva,mi-am pierdut reperul,centrul de siguranta,si de atunci sunt ratacita si nu ma regasesc...ma reinventez constant,imi imaginez si ma pozitionez in tot felul de scenarii,probabil in speranta ca unul mi se va potrivi la un moment dat...dar nici unul  nu este al meu.Toate sunt pentru ceilalti sau ale altora.
     Am prieteni cu care vorbeam si de la care luam cate ceva ca sa umplu lipsa REPERULUI absolut...si in unele perioade reuseam sa umplu golul,dar acum nu stiu daca ei toti  si toate pot sa-l inlocuiasca pe EL.
     Mi-am dat seama ca singura nu pot,azi mi-e dor  mai mult decat oricand,azi(de fapt in fiecare zi)am nevoie de EL,sa imi dea un sut in fund ca sa-mi revin.Simt o asa nevoie dubioasa de afectiune,de imbratisari,de cuvinte frumoase,...dar daca ar fi sa le primesc,nu stiu cat de mult as crede in ele...da,asa sunt eu cateodata,vreau cate ceva si daca primesc,parca nu cred ca e adevarat...bine,acum exagerez putin...,,experienta ''asta o am doar cand sunt ciufuta.Nu am nevoie de nimeni azi,dar astept pe cineva sa-mi spuna ceva frumos....geeeeeez....cred ca am nevoie de ajutor profesionist.Am nevoie de ajutor ca sa ma gasesc si sa ma definesc,si sa ma plasez undeva in spatiu.
     Sa-mi dea cineva un bobarnac,e suficient,poate ajunge o imbratisare sau o dovada de ...de apropiere...nu stiu ce sa spun acum.
     OF!!!Probabil am devenit meteo-dependenta...oricum sunt linistita pentru ca stiu ca ziua de azi nu are nici o legatura cu depresia,ci numai cu somnul pe care il simt in fiecare celula si cu sentimentul de toamna...